Imaginea propriei persoane este cea mai importantă perspectivă asupra sinelui.
Degradarea stimei de sine poate desprinde multe devieri ale personalității.
Persoanele de la etapa adolescentină sunt cele mai afectate , creându-și o stimă de sine scăzută pe parcursul devieri comportamentale și emoționale.
Fiecare zi reprezintă o nouă descoperire , cunoaștere , neînțelegere prin intermediul societății , care poate afecta sinele.
Nivelul psihic este cel mai îngreunat printr-o multitudine de negativitate (condamnare , judecare , criticare , regrete , neîncrederi , frică , spaimă , etc.).
Practic toți acești indici mentali pot fi conectați automat cu nivelul emoțional , care resimte la cote maxime fiecare senzație. Astfel , se formează un amalgam ce poate declanșa o refulare directă , fiind exteriorizată printr-o reacție comportamentală deviantă , dar și neînțeleasă de cei din jur.
Cu cât această stare de ”dezorientare” se amprentează ca și obișnuință , cu atât se formează mecanisme de apărare puternice asupra sinelui , pentru a proteja trăsăturiile de caracter de intensitatea negativismului.
Cea mai afectată latură poate fi chiar stima de sine deoarece se defragmentează prin intermediul gânduriilor , reacțiilor , experiențelor personale neplăcute etc.
Principala senzație resimțită de persoane relevă blamarea de sine.
Multitudinea simptomelor de stimă de sine scăzută , se concentrează asupra negativismului psihic , nevalorificării, interpretării personale ”nimeni nu mă place, nimeni nu mă vrea” , dar și neîncrederea în propriile forțe , valori etc.
Acest fenomen procesual către o schimbare a imaginii de sine poate fi observat , dar și întâmpinat la orice persoană , aflat la orice vârstă , însă cei mai afectați sunt cei adolescenți , trecând printr-o schimbare radicală de dispoziție .
Cum se poate echilibra stima de sine la normalitate ?
Fiecare persoană are un mecanism diferit ce poate regla imaginea de sine.
Acest proces poate avea un termen lung sau nedeterminat deoarece pe parcursul firesc al umanității poate întâmpina diferite evenimente neplăcute ce dezintegrează echilibrul imaginii de sine .
Cea mai practică metodă , dar chiar și un prim-pas a dorinței de reglare poate fi dialogul cu sinele (vocea interioară trebuie proiectată către o condiționarea pozitivității cu sinele).
Un mod distructiv al stimei de sine este compararea în raport cu ceilalți.Această tehnică proiectează rolul de inferioritate asupra sinelui și astfel intervine devalorificarea.
Procesul de ”vindecare” poate întâmpina obstacole , greșeli . Însă , trebuie acceptată ideea de a greși deoarece este o normalitate. O tehnică bună pentru a nu fi împiedicat către ”revenire” este sinceritatea , observarea deplină pentru a nu se mai ivi și continuarea procesului.
Gestionarea stilului de organizare a timpului pierdut poate fi adaptat prin integrarea activitățiilor plăcute (hobby-uri) , ce rezultă o bună stare și o evoluție către rezultate dorite , chiar și asupra stării spirituale.
Mediul înconjurător este iar un al aspect important . O evoluție va transpune eliminarea toxicității împreună cu persoanele distructive din viața personală . Acestea oferind un impus de negativitate asupra stării mentale și spirituale. Schimbarea mediului social reprezintă un plus , dar și o descoperire a comunității de persoane prin care poți valorifica alte abordări de comunicare și alte interese comune.
Fiecare etapă a echilibrării de stimă de sine poate fi observat prin intermediul unei dezvoltării a obiectivității cu sinele (o tehnică benefică a personalității , și nu numai și-n relațiile interpersonale).
Motivația și voința sunt într-o legătură strânsă pentru rezultatele de succes dorite.
Credința unei posibilități schimbări poate fi primul pas către o evoluție a sinelui , dar și un impuls mai provocator pentru a parcurge procesul unei noi abordări cu stima de sine.
تعليقات