APRECIEREA

Formularea și transmiterea aprecieriilor au o importanță foarte mare la contribuția creșterii și dezvoltării personale ale copilului.

Printr-o tehnică asociată blândeții , bucuriei , mândiriei și oferind impulsuri de încurajare copilului , poate prelua drept un plus al provocării acest stil de abordare primit.

Cea mai importantă vârstă prin care copilul formează și înțelege etalarea aprecieriilor este etapa de începerii a ciclului școlar.

Reacțiile comportamentale oferite copilului în momentele dorite de exprimare a activității la școală și rezultatele primite contează foarte mult pentru acesta .

Înțelegând rolul de elev în cadrul insituției de învățământ , venirea către părinți este asociată unui entuziasm pentru notele obținute , simțindu-se raportat la efortul și capacitatea de care a dispus.

O abordare deseori întâlnită la latura parentală poate fi compararea cu ceilalți colegi , un remediu distructiv copilului.Fiind iritați de o notă sub maximum intervine autoritatea prin diferite abordări învățate și aplicate la rândul lor de părinți , respectiv bunicii copilului.Această tehnică induce durere , incapabilitate în propriile forțe etc.

De ce va forma aceste devieri ?

Conform reacțiilor negative asupra copilului , acesta asociază vorbele parentale după potențialul de înțelegere raportat vârstei în cauză , precum trădare (fiind raportat cu alți copii) , nepăsare , dezinteres față de rezultatele școlare.

Copilul își dorește din partea părințiilor un rol de mentori morali , fiind susținători absoluți ai acțiuniilor sale . Acesta dorește să primească încredere asociată prin comunicare , curaj , bucuria pentru a-și satisface extazul resimțit până la întâmpinarea părințiilor.

O altă tehnică poate fi încurajarea și înțelegerea unei note mai mici și oferirea unor impulsuri puternice pentru a nu se simți incapabil , ci pentru a se autoprovoca de obținerea unor rezultate mai bune.

Eșecuriile prin rezultatele școlare pot forma o alarmă la nivelul de înțelegere al părințiilor . Deseori , scăderea efortului poate ascunde motive de inhibare precum critica din partea profesoriilor , batjocora din partea colegiilor de clasă etc.

Observarea și comunicarea trebuie îndreptată și spre activitatea la clasă , relațiile cu colegii , profesorii etc.

Oferă profesorii copiilor aprecieri pentru notele obținute?

Fiind cadre didactice ar trebuie să adopte această tehnică de încurajare și mulțumire de sine a elevului . Însă , majoritatea sunt contrar din cauză că după o apreciere va urma o scădere.

Critica și observarea aspectelor negative la copii nu face absolut nimic , în afară de a provoca eleviilor o teamă de participare la ore,dezinteres , stres continuu și frică de profesor .

Aceste rezultate nu oferă un ambient plăcut unui copil , ci doar dezvoltarea unei traume.

Legătura dintre părinți și profesori prin oferirea aprecieriilor va avea un impuls către performanță.

Care sunt rezultatele observate la copii când sunt valorificați?

În momentul valorificării pentru efortul depus se activează impulsuri pentru formarea unei motivații , stării spirituale excelente și a unui echilibru de sine , dar și în relație cu părinții.

Resimțirea la nivelul copilului relevă liniște interioară , creându-se o imagine de sine pozitivă.

Fiecare abordare pozitivă din partea laturii parentale contribuie la încrederea , iubirea , respectul , aprecierea mândria și mulțumirea de sine.

Toate aceste rezultate definește o creștere benefică asupra viitorului și asupra formării integrale a personalității.

STIMA DE SINE

Imaginea propriei persoane este cea mai importantă perspectivă asupra sinelui.

Degradarea stimei de sine poate desprinde multe devieri ale personalității.

Persoanele de la etapa adolescentină sunt cele mai afectate , creându-și o stimă de sine scăzută pe parcursul devieri comportamentale și emoționale.

Fiecare zi reprezintă o nouă descoperire , cunoaștere , neînțelegere prin intermediul societății , care poate afecta sinele.

Nivelul psihic este cel mai îngreunat printr-o multitudine de negativitate (condamnare , judecare , criticare , regrete , neîncrederi , frică , spaimă , etc.).

Practic toți acești indici mentali pot fi conectați automat cu nivelul emoțional , care resimte la cote maxime fiecare senzație. Astfel , se formează un amalgam ce poate declanșa o refulare directă , fiind exteriorizată printr-o reacție comportamentală deviantă , dar și neînțeleasă de cei din jur.

Cu cât această stare de ”dezorientare” se amprentează ca și obișnuință , cu atât se formează mecanisme de apărare puternice asupra sinelui , pentru a proteja trăsăturiile de caracter de intensitatea negativismului.

Cea mai afectată latură poate fi chiar stima de sine deoarece se defragmentează prin intermediul gânduriilor , reacțiilor , experiențelor personale neplăcute etc.

Principala senzație resimțită de persoane relevă blamarea de sine.

Multitudinea simptomelor de stimă de sine scăzută , se concentrează asupra negativismului psihic , nevalorificării, interpretării personale ”nimeni nu mă place, nimeni nu mă vrea” , dar și neîncrederea în propriile forțe , valori etc.

Acest fenomen procesual către o schimbare a imaginii de sine poate fi observat , dar și întâmpinat la orice persoană , aflat la orice vârstă , însă cei mai afectați sunt cei adolescenți , trecând printr-o schimbare radicală de dispoziție .

Cum se poate echilibra stima de sine la normalitate ?

Fiecare persoană are un mecanism diferit ce poate regla imaginea de sine.

Acest proces poate avea un termen lung sau nedeterminat deoarece pe parcursul firesc al umanității poate întâmpina diferite evenimente neplăcute ce dezintegrează echilibrul imaginii de sine .

Cea mai practică metodă , dar chiar și un prim-pas a dorinței de reglare poate fi dialogul cu sinele (vocea interioară trebuie proiectată către o condiționarea pozitivității cu sinele).

Un mod distructiv al stimei de sine este compararea în raport cu ceilalți.Această tehnică proiectează rolul de inferioritate asupra sinelui și astfel intervine devalorificarea.

Procesul de ”vindecare” poate întâmpina obstacole , greșeli . Însă , trebuie acceptată ideea de a greși deoarece este o normalitate. O tehnică bună pentru a nu fi împiedicat către ”revenire” este sinceritatea , observarea deplină pentru a nu se mai ivi și continuarea procesului.

Gestionarea stilului de organizare a timpului pierdut poate fi adaptat prin integrarea activitățiilor plăcute (hobby-uri) , ce rezultă o bună stare și o evoluție către rezultate dorite , chiar și asupra stării spirituale.

Mediul înconjurător este iar un al aspect important . O evoluție va transpune eliminarea toxicității împreună cu persoanele distructive din viața personală . Acestea oferind un impus de negativitate asupra stării mentale și spirituale. Schimbarea mediului social reprezintă un plus , dar și o descoperire a comunității de persoane prin care poți valorifica alte abordări de comunicare și alte interese comune.

Fiecare etapă a echilibrării de stimă de sine poate fi observat prin intermediul unei dezvoltării a obiectivității cu sinele (o tehnică benefică a personalității , și nu numai și-n relațiile interpersonale).

Motivația și voința sunt într-o legătură strânsă pentru rezultatele de succes dorite.

Credința unei posibilități schimbări poate fi primul pas către o evoluție a sinelui , dar și un impuls mai provocator pentru a parcurge procesul unei noi abordări cu stima de sine.

AUTOCONTROLUL

Rolul de gestionare , privind autocontrolul pune în evidență capacitatea de înțelegere prin gradul de filtrare a fiecărei personalități.

Încă de la naștere se pot exterioriza anumite stări afective neîntâlnite,necunoscute,neînțelese de micuț.

Copilăria transpune frica , fericirea, tristețea , iubirea , dar și furia (emoție intensă formată pe fondul unei nemulțumiri,neînțelegeri,tristeți aprofundate,trădare etc.) , fiind catalogate cu ajutorul evenimentului ce a desprins emoția respectivă.

Un plus aprofundat este chiar inteligența emoțională ce ajută la dezvoltarea procesului de autocontrol .

Pragul adolescenței este cea mai privată vârstă pentru a se autosupune și a putea accepta noi mecanisme de dezvoltare (fiind o vârstă foarte complexă privind explozii emoționale , reacții deviate ale comportamentului , limbajului și a personalității).

Acest vulcan adolescentin respinge orice noutate de bine .

Fiecare etapă a vârstei poate pune în dificultate schimbare de structură a personalității privind un mecanism complex asupra sinelui.

Autocontrolul interceptează niște pași măreți pentru a da rezultatele așteptate. Astfel, cunoașterea absolută a sinelui poate fi parcursă dur privind blocajele,dureriile,supărăriile,persoanele iubite etc. Dar , aici intervine acceptarea de sine ce este supusă de o nouă perspectivă privind trăsăturiile de personalite(defecte,calități).Parcurgând cu sinceritate toate etapele pentru a putea adapta un nou stil de abordare a noiilor evenimente și a sentimentelor greu de acceptat , intervine obiectivitatea - inclusă și în procesul mental de autocontrol.

Controlul ajută la o schimbare , temperare , reglare a reacțiilor-comportamentale ce în mod firesc sunt anormale sau ascund motive blocate dintr-o perioadă îndepărtată.

Însă , controlul nu este definit prin supunere , posesivitate , toxicitate , limitare , ci prin intermediul motivației,voinței și a condiționării creeând o liniște interioară,evoluție,cunoașterea de sine.sinceritate absolută,cunoașterea obiectivității,îndepărtarea subiectivității(interpretarea anumitor aspecte la mod personal ).