Cel mai des act de abuz întâlnit între copii într-o școală este făcut la nivel emoțional sau chiar și fizic .
Adesea , se pune preț pe codul vestimentar , valorea financiară a hainelor sau a anumitor accesorii , telefoane etc. Capacitatea de inteligență , modul de învățare , relaționarea frumoasă la nivel colegial este nulă din cauza criticii , batjocorii , vestimentației modeste (cazuriile în care hainele nu sunt de firmă sau nu au costuri mari) , ignorarea notelor (fiind o mare delăsare și dezinteres total) , frustrarea celor care au rezultate bune (din cauza că ei nu reușesc), ajungând chiar și la jignirii fără rost (batjocoră chiar și-n grup) .
Toate aceste aspecte făcute asupra unei persoane mai retrase care se ocupă strict de o evoluție de succes la nivelul de învățare este tratat în derădere , fără respect , jignit etc.
Reacțiile interioare asupra unui copil batjocorit pot fi ajunse uneori chiar la extreme din cauza unei personalități cu un grad de vulnerabilitate mai mare . Astfel , semnalele unui copil abuzat de proprii colegi se pot observa cu ușurință prin izolarea și stagnarea în propria cameră ore întregi , scăderea interesul educațional , scăderea evoluției la rezultate în urma evaluării la școală etc .
Se poate ajunge chiar și la un început de depresie cu tentativă de suicid .
De ce ? Care-s motivele?
În primul rând , capacitatea de ignorare a întregului colectiv din cauza răutății este foarte redusă și foarte greu de controlat emoția indusă (tristețe , ură etc.) . Dacă aspectele abuzive continuă pe un timp îndelungat senzația și dorința de ”fugă” și ”de ce exist” sunt din ce în ce mai aprofundate.
În al doilea rând , neînțelegerea părințiilor și tratarea acestei probleme cu dezinteres și ca a fi o problemă care ”trece” nu ajută deloc copilul să depășească situația sau să găsească împreună o rezolvare . Acest factor este des întâlnit din cauza unor adulți foarte ocupați pe parte profesională și pentru a-i atribuii copilului un viitor strălucit . Dar , pentru a simți cu adevărat fiecare etapă a vârstei cu bucurie și entuziasm , trebuie să existe și o comunicare și înțelegere pe deplin . O izolare din partea copilului poate fi tras ca un semnal de alarmă , chiar ceva foarte grav ce-l neliștește . Nu trebuie tratat cu indifereță. Orice declanșare a unei traume poate avea urmări în timp , în momentul ”reîntâlnirii” , iar psihicul poate reacționa în diferite moduri la un nivel extrem .
Dacă părinții consideră că nu se descurcă în a-l înțelege cum dorește , trebuie consultată o persoană de specialitate imediat .
În al treilea rând , dacă mediul de acasă este unul toxic , fără urme de înțelegere din partea părințiilor , și la școală este mult mai abuzat , tendința de suicid este de-a dreptul normală din cauza acestori factori ce declanșează stări negative induse la nivel mental. Un copil neacceptat și respins din ambele mediuri poate naște reacții adverse la astfel de acte distrugătoare psihicului lui . Neputința este cel mai greu factor a unui copil la o vârstă timpurie .
Am auzit deseori ”Ce greutăți poate să aibă un copil astfel încât să se sinucidă?”..
Din păcate această replică mereu m-a înverșunat deoarece emană foarte mult egoism și ignoranță din partea adulțiilor.
Unui copil îi trebuie afecțiune , iubire , comunicare , înțelegere din partea părințiilor . Dacă aceste principale baze nu există riscă o distorsiune de personalitate cu tentații pesimiste și negative . Ulterior , încă de la o vârstă fragedă tinde să nască tulburări ale emoțiilor sau chiar și psihice . Ignorarea completă a propriului copil este dureroasă și resimțită la cote maxime. Există 2 căi de comportamente ale copilului în urma acestui fapt : ori se răzvrătește și devine ”rebel” pentru a atrage atenția părințiilor sau izolarea de lume pe o perioadă lungă de timp.
Un copil izolat în camera sa și jucând jocuri video o perioadă lungă de timp nu trebuie resimțit ca o liniște interioară a părintelui ”copilul este cuminte , își vede de treaba lui ” . Trebuie discutat , vorbit , înțeles când are ceva , petrecut timp cu el , neignorarea dorințelor , implicare resimțită în educația și dezvoltarea sa personală etc.
Aceste lucruri resimțite se observă cu vehemență în cadrul colectivului școlar. Dar , dacă și atunci este înconjurat de un mediu abuziv acest copil riscă sa dezvolte boli psihice grave .
Nu mai trebuie ignorate aceste semnale . Orice supărare a copilului trebuie cunoscută , înțeleasă , discutată și rezolvată , dar nu ignorată. Singurele persoane ce pot oferii ajutor sunt părinții asupra copilului.
Este un semnal de alarmă acest fenomen : abuzarea emoțională a copiilor prin diferite acte de comportament și reacții deoarece invidia atinge cote înalte într-un colectiv cu diferiți copii care probabil și ei la rândul lor dezvoltă reacții nu tocmai benefice , dar așa simt ei să se desfășoare .
Un copil izolat , poate fi un copil timid , rușinos cu frică de integrare într-un colectiv din cauza mai multor aspcte : îmbrăcăminte , venitul financiar al părințiilor , neînțelegerea discuțiilor despre anumite subiecte , el știind doar ideea de a învăța sau chiar și neîncrederea de sine , simțindu-se urât .
Profesorii trag semnale de alarma asupra acestor fenomene de batjocoră în școli deoare au avansat ca și nivel de cazuri , dar și ca metodologia ce o fac asupra persoanlor în cauză. Răutatea și invidia poate scoate la iveală acte de abuz la niveluri extreme și , binînțeles anormale și trebuie luate măsuri pentru a nu mai exista .
Comments