COPIL AFECTAT EMOȚIONAL

Nivelul emoțional al unui copil aflat încă la o vârstă fragedă poate asimila informațiile în modul propriu de înțelegere .

O situație marcantă pentru un copil se poate transforma ulterior într-o traumă.Dacă mediu , tonalitatea , abordarea și stuația în cauză au fost violente , copilul acaparează persoanele , modalitatea de conversație și perspectiva într-o imagine reprezentativă la nivel psihic . Însă , nu doar funcția mentalului poate acapara noi funcții de protecție , ci și partea emoțională a individului.

O astfel de adoptare a unor noi resurse interioare de apărare se poate adapta și structurii de personalitatate .

Timpul , impunând ideea de ”uitare” și tratată ca pe o ”simplă întâmplare”.

Această abordare este reprezentată de o mască ce cuprinde noi trăsături de personalitate. Face parte dintr-un complex al blocării la nivel psihic și emoțional asupra unui conflict interior sau exterior (resimțit cu desăvârșire). Rolul funcției de ”a bloca” o amintire este reprezentată printr-o neputință de manevrare a controlului (necunoașterea de sine) , fiind transpus un mecanism de apărare , întâlnit în ”situațiile de criză”.

Definirea conceptului de ”mecanism de apărare” este redat cu ajutorul inconștientului (principalul procese ce intervine în ajutorul celorlalte funcții senzitive) pe care psihicul le folosește drept protecție asupra unui amalgam de negativism , resimțit și-n partea mentală a individului.Această abordare poate îndepărta sau nu ”gânduriile negre” pentru a nu fi transpus în obișnuință (adaptat în activitatea de zi cu zi a vieții) , existând riscul unei forme de tulburare .

Există diferite perspective de gândire , reacții , stiluri comportamentale , dar poate fi lipsit orice resentiment emoțional. În timp , printr-un episod asemănător se poate declanșa un șoc emoțional ce va scoate la suprafață bagajul traumei destul de vast privind calitatea informațională a procesului cognitiv-senzorial.

Chiar dacă copii nu prezintă o conștiință destul de dezvoltată privind capacitatea de înțelegere din punct de vedere a aspectelor întâmplate în jurul său , pot asimila cu certitudine și-n detaliu absolut tot , fiind înrădăcinate și neuitate (în momentul când își aduc aminte pot avea altă perspectivă asupra situației). În urma unui aspect tulburător , rolul inteligenței emoționale poate pune în practică readucerea conflictului în prezent prin procesul ”durerii”.

Desfășurarea continuă a suferinței poate , sau nu poate tulbura esența firească a vieții. În majoritatea cazurilor , în care copii întâmpină dificultăți la nivel emoțional și psihic (fiind formați cu o personalitate puternică) se pot răzvrăti mai de timpuriu față de părinții (în situația în care aceștia sunt principalii , ce au declanșat o rană sentimentală copiilor și chiar continuă cu aceeași modalitate de abordare asupra lor) . Astfel , sunt motivați doar pe a strica lucruri , nefiind interesați de faptul că membrii parentali se vor supăra și vor aplica pedepse pe măsura acțiuniilor săvârșite. Însă , pentru mediul școlar voința de a participa la ore (scrierea la discipline , activitatea de implicare prin răspunsuri) este nulă , ci doar integrarea într-un grup amical ce recurg la comportamente de rebeliune îi motivează prezența la școală , iar rezultatele fiind foarte mici (comportamentul aplicat este adoptat pentru a atrage atenția părințiilor și a transpune o altă abordare și a fi mai implicați în progresul evolutiv al copilului prin înțelegere , compasiune și empatie).

O altă întorsătură de situație privind desfășurarea personalității în urma unui episod tulburător poate fi toleranța , cu mici resemnări de acceptare a situației . Motivația este îndreptată numai domeniului școlar pentru a ajunge la rezultate de succes (este tot un concept asemănător ce semnalează lipsa părintelui în dezvoltarea și evoluția copilului , dorind o altă perspectivă de comunicare, implicare, atenție desăvârșită , iubire necondiționată etc.). Comportamentul continuu a persoanei în cauză este izolat de mediul social , chiar și de cel familiar , devenind cu timpul nesociabil , fricos de oamenii necunoscuți , nemotivat pentru alte activități .

În astfel de situații , se mai pot strcutura diferite personalități cu alte trăsături de caracter. Ulterior , un număr mare de copii / adolescenți tind să fie acaparați într-o depresie cu ganduri negative , uneori chiar și suicidale (cele mai de bază motive sunt conflictele familiare și cele părinte-copil).

Nivelul emoțional fiind mai sensibil poate ajunge într-o extremă cu un grad mare de dificultate , având ca și consecință autodistrugerea (dar în cele mai complexe situații: mutilare , acte de suicid ) . Motivele fiind tot bazate pe relaționarea cu părinții .

Nivelul psihic individual este proiectat într-o relație permanent-continuu cu nivelul emoțional (indicii raționali - gănduri , imaginii etc , fiind transformațe în indici senzoriali - emoții , sentimente pozitive/negative).

Cele mai benefice modalități pentru formarea unei structuri de succes a personalității este relația părinte-copil (incluzând modalitatea de comunicare permanentă , abordare benefică, fără tendințe violente verbale/fizice , reacțiile comportamentale față de copii , relația trebuie în transpusă în ”cei mai buni prieteni”) , mediul (situația și condițiile de dezvoltare a copilului) , educația (norme , valori morale , sau chiar și sociale , privind și esența codul bunelor maniere).